S

Sfarsitul lunii februarie ne gasea pe Delta Vacaresti, dupa un incendiu de proportii. Ne-am gandit ca ar fi interesant sa incercam ceva fotografii, dupa ce facem o plimbare sa vedem… noul loc.

Desi putea fi numit “un proiect esuat”, Delta Vacaresti este exemplul viu pentru cum natura creeaza minuni. Ca un plaman in mijlocul aglomeratiei de beton, asfalt, table, fum si praf, ecosistemele de aici ofera o mica oaza de explorare oamenilor. Nimic nu se compara cu a observa natura, viata, in toata splendoarea ei, si ar fi bine daca am avea mai multa grija de ea.

Mai mult sau mai putin liniste pe delta, dar oricum vizualul iti poate capta cu totul atentia, in mod special la apus. Ai o deschidere mare spre cer si, cand e senin, poti vedea stelele foarte clar. Sa mergi, cand e golden hour, la observator, poti vedea “dansul” graurilor. ๐Ÿ™‚

Un loc cel putin interesant, care in acea zi ne-a socat. Si de ai fi inchis ochii, mirosul nu te-ar fi lasat sa proiectezi in imaginatie altceva decat un peisaj apocaliptic. O intindere de cenusa cat vedeai cu ochii, ce pe alocuri pastra inca formele frunzelor, tulpinilor, florilor arse. In picioare mai erau doar cateva fire de stuf si copacii. Era soare si, totusi, foarte curent.

Intre timp, am mers din nou pe delta. Roiau gazele in razele soarelui. Peste toate zonele arse, iarba verde crud incoltise, inclusiv pe musuroaiele altadata ascunse de stuf. Atunci am inteles. Din cand in cand, trebuie sa moara ceva, ca altceva sa renasca. Asa e natura, asa e si omul. Asa se intampla dintotdeauna si e un proces natural, chiar daca implica suferinta sau sentimente mai putin placute, primavara vine apoi ca o regenerare.

ยฉ๏ธ Adrian Chiliban

Multumesc, Adi, pentru toate cadrele ce exprima emotia conectata cu energia locului!

There are no comments